Abordarea problemei TSA

Abordarea problemei TSA
Screening-ul reprezintă un pas esenţial în abordarea problemei TSA la nivel global, ţinând cont de faptul că şansele de recuperare ale unui copil cu o tulburare pervazivă de dezvoltare sunt mult mai mari atunci când este diagnosticat precoce şi îndrumat de la vârstă mică spe programul de intervenţie specific.
Realizarea screening-ului presupune utilizarea de instrumente standardizate la intervale specifice pentru a evalua riscul de aparitie a TSA. La noi în țară a fost elaborat un chestionar de screening în cadrul Programului Naţional de Sănătate Mintală 3.1 Subprogramul de profilaxie în patologia psihiatrică şi psihosocială şi validat în populaţia generală de catre UBB Babeş-Bolyai. Acest instrument trebuie aplicat în cabinet de către medicul de familie tuturor copiilor pe care îi are în evidenţă la vârsta de 12, 18, 24 si 36 de luni ale copilului.
Pentru tratamentul copilului autist este nevoie de o echipă multidisciplinară, formată din medic, psiholog sau psihopedagog, educator și părinți. Orice copil este unic și necesită un plan terapeutic pe termen lung şi o schemă de tratament adaptată nevoilor sale. Intervenția terapeutică se bazează pe tehnici psihoterapeutice comportamentale, în timp ce tratamentul psihofarmacologic se adresează strict simptomelor asociate sau tulburărilor comorbide.
Extras din Manualul Programului de formare pentru identificarea, intervenția timpurie și referirea copiilor cu risc/ cu tulburări pervazive, adhd, anxietate, depresie sau tulburare de atașament, Modul II Tulburările de spectru autist, Proiect Minți deschise

Share

Abonează-te

Alte articole

Efectul placebo în relația terapeutică

Efectul placebo în relația terapeutică

Relația terapeutică încurajează dezvoltarea credințelor pozitive (despre sine și despre ceilalți). Una din variabilele care contribuie semnificativ la atingerea unor […]

Vezi mai mult
Creșterea nivelului de speranță în relația psihoterapeut-copil/ adolescent care suferă de tulburări de atașament presupune:

Creșterea nivelului de speranță în relația psihoterapeut-copil/ adolescent care suferă de tulburări de atașament presupune:

Crearea unor relații apropiate bazate pe încredere Învățarea unor strategii care să faciliteze schimbarea într-un sens pozitiv (controlul furiei și […]

Vezi mai mult
Speranța în psihoterapia copilului. Adolescentului cu tulburare de atașament – Partea întâi

Speranța în psihoterapia copilului. Adolescentului cu tulburare de atașament – Partea întâi

O relație terapeutică pozitivă implică instalarea unui sentiment de speranță în mintea copilului/adolescentului. Indiferent de școala terapeutică, speranța a fost […]

Vezi mai mult