Aspecte de interes în abordarea copilului cu TSA de către cadrul didactic
– Educatoarea/ învățătoarea conduce clasa și lecțiile iar însoțitorul ajută copilul să răspundă la solicitările acesteia. Însoțitorul nu face lecțiile în locul copilului și nu intervine în activitățile propuse de educatoare decât pentru a-l ghida pe copilul pe care îl însoțește.
– Educatoarea nu trebuie să îi permită copilului un alt comportament decât cel pe care îl au toți copiii din grupă, cu riscul că acesta va plânge sau va protesta (nu îi va da voie să se plimbe prin clasă sau să se ridice de la locul său atâta timp cât colegii rămân așezați pe scaune). Copilul va învăța repede ce se așteaptă de la el iar însoțitorul va fi acolo să-l ajute să stea în rând cu toți ceilalți copii.
– Este important ca setarea unor limite să se realizeze de la început, deoarece dacă copilul își formează un comportament, acesta este dificil de modificat ulterior. Abordarea “il lăsăm la început să se acomodeze și să facă ce vrea” nu va funcționa.
– Educatoarea/ învățătoarea trebuie să-i ofere copilului o consecință la comportamentele nepermise, adică să-i atragă atenția și să-i facă observație copilul când greșește (când are comportamente neadecvate). Nu este rolul „umbrei” să facă acest lucru. De asemenea, cadrul didactic trebuie să-l și încurajeze pentru toate comportamentele pozitive și să construiască o relație cu copilul astfel încât acesta să înțeleagă că trebuie să-i răspundă educatoarei/ învățătoarei. Însoțitorul poate oferi copilului recompense pentru comportamentele pozitive sau pentru răspunsul corect la activitățile mai grele sau mai lungi – în mod discret și poate să motiveze suplimentar copilul cu ceva material, la care trebuie să se adauge și recompensa verbală, socială.
– Educatoarea/ învațatoarea trebuie să-l trateze pe copilul cu TSA ca pe oricare altul iar umbra să-l ajute pe copil să răspundă la cerințele adresate. Copilul va primi instrucțiuni în mod direct, pentru că scopul este ca acesta să înțeleagă că trebuie să-i răspundă cadrului didactic.
– Cu cât copilul va înțelege mai repede că trebuie să răspundă cadrului didactic și nu însoțitorului, cu atât mai reprede se va retrage acesta din urmă și copilul va avea ocazia și va învăța să se descurce singur.
– Este esențial ca educatoarea/ învațatoarea să facă demersuri pentru a ajuta colegii de clasă să înțeleagă condiția deosebită a copilului (de ce nu vorbește sau de ce nu socializează la fel ca ceilalți) și, în același timp, să pună în valoare abilitățile acestuia. Astfel, procesul de acceptare și integrare în colectiv a copilului cu TSA va fi ușurat.
(Sursa: Crina Nedelcu, Expert formator în cadrul proiectului Minți deschise)
