Cadru de intervenție pentru încurajarea parenting-ului implicat – Partea a doua

Cadru de intervenție pentru încurajarea parenting-ului implicat – Partea a doua

În adolescență, parentingul implicat continua să reprezinte un factor esențial în asigurarea stării de sănătate mintală. Într-o perioadă marcată de schimbări, parenting-ul pozitiv va determina capacitatea adolescentului, viitor adult, de a face față dificultăților și evenimentelor negative din viața sa; de asemenea, poate influența educația, performanțele academice și are efecte durabile asupra sănătății. Indiferent de contexul cultural, relațiile apropiate între părinți/ îngrijitori și copii au rezultate benefice pentru aceștia din urmă: o stimă de sine mai ridicată, un nivel mai redus al stres-ului, mai puține tulburări de comportament  și o sănătate mintală mai bună.

Rezultatele studiilor de specialitate subliniază cât de importante sunt acele programe suport destinate părinților și îngrijitorilor; acestea cresc capacitatea de înțelegere a celor din urmă față de dezvoltarea adolescenților, inclusiv din punct de vedere al sexualității. De asemenea, îmbunătățesc atitudinea generală față de parenting, oferă ocazii de însușire a unor abilități și deprinderi deosebit de eficiente în creșterea copilului/ adolescentului.

Un program de parenting de succes trebuie să aibă următoarele caracteristici:

  • Focus pe punctele tari ale adolescentului;
  • Să reflecte înțelegerea rolurilor din punct de vedere al genului, să fie nediscriminatoriu;
  • Să se bazeze pe dovezi/ rezultate concrete, demonstrabile;
  • Să ia în calcul faptul că nu toți adolescenții sunt înzestrați cu aceleași abilități.

Mai departe, conținutul programelor de parenting pozitiv trebuie să se focuseze pe următoarele aspecte: căldură, dragoste, afecțiune; dezvoltare; comunicare respectuoasă; disciplinare pozitivă; medii prietenoase de dezvoltare; asigurarea nevoilor de bază; sănătatea mintală a părinților/ îngrijitorilor.

Share

Abonează-te

Alte articole

Efectul placebo în relația terapeutică

Efectul placebo în relația terapeutică

Relația terapeutică încurajează dezvoltarea credințelor pozitive (despre sine și despre ceilalți). Una din variabilele care contribuie semnificativ la atingerea unor […]

Vezi mai mult
Creșterea nivelului de speranță în relația psihoterapeut-copil/ adolescent care suferă de tulburări de atașament presupune:

Creșterea nivelului de speranță în relația psihoterapeut-copil/ adolescent care suferă de tulburări de atașament presupune:

Crearea unor relații apropiate bazate pe încredere Învățarea unor strategii care să faciliteze schimbarea într-un sens pozitiv (controlul furiei și […]

Vezi mai mult
Speranța în psihoterapia copilului. Adolescentului cu tulburare de atașament – Partea întâi

Speranța în psihoterapia copilului. Adolescentului cu tulburare de atașament – Partea întâi

O relație terapeutică pozitivă implică instalarea unui sentiment de speranță în mintea copilului/adolescentului. Indiferent de școala terapeutică, speranța a fost […]

Vezi mai mult