Despre frică și anxietate – ce este normal și ce anume indică o posibilă tulburare de sănătate mintală? Aflați mai multe în cele ce urmează:
Frica şi anxietatea reprezintă emoții firești, cu funcţie adaptativă, care fac parte din procesul dezvoltării normale. Anxietatea poate fi definită ca un sentiment iminent de pericol, acompaniat de neliniște psihică și motorie cu anticiparea pericolului. Se diferențiază de frică, care este un răspuns emoțional la un pericol obiectiv (de exemplu ace, insecte, lift, etc). Atât frica, cât și anxietatea sunt considerate emoții cu rol adaptativ în multiple situații, facilitând evitarea unui pericol.
Frica ajută corpul să se pregătească pentru a reacționa în fața unui anumit pericol, printr-o acțiune fizică: fugă, luptă sau adoptarea unei poziții nemișcate.
Caracteristica comportamentală specifică anxietății este evitarea. Acest comportament poate fi evident atunci când copilul sau adolescentul evită anumite situații/ stimuli specifici sau este exprimat mai subtil prin nesiguranță, incertitudine, ezitare, retragere.
Anxietatea și frica devin patologice atunci când prin intensitatea, frecvența cu care apar și persistența lor interferează cu funcționarea normal a individului. Frica patologică de un obiect bine definit se numește fobie.
Diferențierea între anxietatea patologică și anxietatea ca reacție adaptativă la pericol este dificil de realizat la copii și adolescenți. La aceștia se întâlnesc diverse frici fiziologice, caracteristice procesului de dezvoltare. Aceste frici “fiziologice” apar la majoritatea copiilor și pot determina un distres important dar sunt tranzitorii. În funcție de vârstă, se manifestă frecvent următoarele:
– 0-6 luni: – frica de zgomote puternice
– 6-8 luni: anxietate față de figure nefamiliare
– 12-18 luni: anxietate de separare
– 2-3 ani: teamă de fenomenele naturii, foc, apă, întuneric, animale, creature imaginare etc.
– 4-5 ani: teamă de moarte, întuneric, pierderea persoanei de atașament, fenomene ale naturii
– 6-12 ani: teamă de obiecte specifice (animale, fantome, creature imaginare); teamă de microbi, de boală, de pericole fizice; teamă de evenimente traumatizante (accident, de a fi răpit, cutremur); anxietate de performanță; anxietate legată de școală; anxietate social
– 12-18 ani: anxietate socială, panici
Anxietatea devine patologică (tulburare de sănătate mintală) atunci când interferează semnificativ cu funcționarea normală a copilului. (Florina Rad, expert formator în cadrul proiectului Minți deschise)
