Sentimentul de siguranță și căldura emoțională experimentate de copil în relația cu persoanele semnificative din viața sa sunt principalii vectori ai unei atmosfere familiale ce susțin dezvoltarea umană. Acestea sunt fundamentul teoriei atașamentului, însă, din nefericire, adesea sunt trecute cu vederea sau umbrite de alte teorii mai ”atrăgătoare”.
Fără siguranța fizică, individul nu are oportunitatea de a dezvolta până la vârsta adultă. Fără sentimentul de siguranță emoțională și căldură emoțională, posibilitatea de a-și atinge propriul potențial este în mare măsură compromisă. Creierul nu se dezvoltă și nu funcționează bine când copilul nu se simte în siguranță.
Când siguranța este pusă sub semnul întrebării, atunci ea devine principala preocupare a minții; când copilul se simte nesigur, prioritatea sa numărul unu este să se simtă din nou în siguranță. Orice altceva, care în mod obișnuit ar interesa copilul (joacă, explorare, relații sociale etc) devine neimportant.
Extras din Manualul Programului de formare pentru identificarea, intervenția timpurie și referirea copiilor cu risc/ cu tulburări pervazive, adhd, anxietate, depresie sau tulburare de atașament, Modul I Tulburările de atașament, Proiect Minți deschise
