Mary Ainsworth este cea care a dezvoltat procedura „Situațiile ciudate”, pornind de la teoriile lui John Bowlby, pentru a analiza tipurile de atașament și a asocia fiecărui tip de atașament comportamente specifice. 100 copii cu vârste între 12 și 18 luni au participat la studiul condus de aceasta iar concluziile au relevat existența a 3 tipuri de atașament – securizant, nesecurizant – ambivalent și nesecurizant evitant. Main și Solomon au formulat concluzia existenței unui al 4-lea tip de atașament – cel dezorganizat, cercetat ulterior și de Hesse.
Despre Atașamentul securizant – Copilul simte încredere și protecție din partea mamei și este încurajat să exploreze mediul. Dispariția temporară a mamei de lângă acesta îi provoacă copilului stres însă revenirea ei îl liniștește întrucât relația cu aceasta este percepută ca un suport necondiționat. Copilul reușește să dezvolte încrederea în sine și în cei din jur. Adult fiind, acesta manifestă deschidere emoțională, descrie pozitiv experiențele cu părinții săi și dezvoltă relații de încredere și de durată. Acceptă mai ușor conflictele, despărțirile, experiențele negative în general.
Despre atașamentul nesecurizant-evitant – Despărțirea de mamă nu-l afectează atât de mult pe copil întrucât manifestă independență față de aceasta. Nu are nevoie în mod necesar nevoie de confortul oferit de mama sa dar nu refuză contactul cu aceasta, atunci cand i se oferă. Acest tip de atașament este rezultatul unei perioade de absență a mamei și determină copilul să nu manifeste vreo preferință între mama și un străin. Adult fiind, acesta are o atitudine independent și, în același timp, își limitează relațiile de atașament. Astfel, se implică într-o mica măsură în relații sociale sau de natură romantică, are probleme de intimitate și îi este dificil să împărtășească gânduri, emoții.
Este distant emoțional. (Partea întâi)
