Un număr mare de studii a dezvăluit legături între tiparele de atașament ale copiilor mici și modificări la nivelul proceselor de reglare psihologică, imunologică și neurohormonală, indicând posibila conexiune între tiparele de atașament și bolile psihosomatice (Hofer, M. A. Hidden regulators: Implications for a new understanding of attachment, separation, and loss. In S. Goldberg, R. Muir, & J. Kerr (Eds.), Attachment theory: Social, developmental, and clinical perspectives. Hillsdale, NJ: Analytic Press, 1995). Procese cardiovasculare cu reacții diferite în modificarea ritmului cardiac au fost descoperite la copiii cu atașamente sigure și nesigure. Toți copiii mici reacționează la separare prin creșterea ritmului cardiac, dar cel mai mare nivel de modificare a acestuia a fost observat la copiii cu atașamente nesigure și dezorganizate. Rezultate asemănătoare au fost descoperite și legat de modificări ale sistemului endocrin. De exemplu, s-au măsurat nivelurile de cortizol la copii mici înainte și după ”situația necunoscută” și au observat o creștere însemnată a acestora în cazul copiilor cu atașament nesigur-evitant, nesigur-anxios și dezorganizat, în timp ce la copiii cu atașament sigur a apărut o ușoară descreștere.
Rezultatele înregistrate în cazul copiilor cu atașament nesigur-evitant sunt, în mod special, importante pentru o posibilă înțelegere a originii bolilor psihosomatice. Deoarece copiii cu atașament nesigur-evitant au înregistrat răspunsuri psihologice și endocrinologice însemnate, în ciuda unor reacții la stres exprimate comportamental reduse în ”situația necunoscută”, devine din ce în ce mai clar că strategia comportamentală a copiiilor cu atașament evitant nu se datorează unei variante de temperament, dar poate fi pusă în legătură cu un comportament reprimat de atașare. Costurile suprimării în cazul exprimării emoțiilor și comportamentului sunt reprezentate de reacții sporite ale sistemelor reglatoare. Este bine cunoscut de la pacienții cu afecțiuni psihosomatice că aceștia nici nu simt și nici nu își exprimă deschis sentimentele, dar au reacții fiziologice și endocrinologice măsurabile la stres. O creștere sporită a nivelului în aceste sisteme reglatoare, care nu este exprimată nici comportamental, nici în comunicarea verbală ar putea predispune la dezvoltarea de simptome și boli psihosomatice.
