Legatura existentă între tipurile de atașament și tulburările de sănătate mintală. Descoperiri ale studiului Minnesota – Partea a doua

Legatura existentă între tipurile de atașament și tulburările de sănătate mintală. Descoperiri ale studiului Minnesota – Partea a doua

Studiul Minnesota condus de Alan Sroufe, Byron England, Elisabeth Carlson și Andrew Collins a evidențiat faptul că numărul indivizilor cu istoric atașament sigur care au dezvoltat tulburări de sănătate mintală a fost semnificativ mai mic, în comparație cu cel al indivizilor cu istoric de atașament nesigur (anxios/ evitant), și cu mult mai mic în comparație cu indivizii cu istoric de atașament dezorganizat.

  • Copiii care au învățat să aibă încredere că părinții lor îi vor ajuta să-și regleze emoțiile care produc disconfort au dobândit încredere și în propria lor capacitate de a-și regla emoțiile, ceea ce a avut drept rezultat mai multă încredere în sine și o stimă de sine crescută până la vârsta de 10 ani;
  • Copiii care au avut parte din un atașament sigur erau mai activ implicați social în grupurile lor de colegi, atât la nivel preșcolar, cât și mai târziu, fiind deci mai puțin izolați. Preșcolarii demonstrau mai multă empatie și dezvoltau mai multe relații reciproce. Spre vârsta de 10 ani aveau mai multe prietenii strânse și puteau susține acele relații mai bine în cadrul grupurilor mai mari. Spre adolescență, acești copiii puteau funcționa bine chiar și în sferele sociale în se simțeau vulnerabili și puteau manifesta calități de lider;
  • Atașamentul influențează dezvoltarea cognitivă în mod indirect, oferind o bază sigură pentru explorare (explorând, copilul învață lucruri noi) şi influențând încrederea în sine, atitudinea față de situațiile provocatoare, gradul de implicare într-o sarcină etc;
  • Copiii care experimentează un atașament sigur, apreciază prieteniile apropiate, iar cei care experimentează un atașament nesigur, ori nu vor avea prieteni, ori vor stabili relații superficiale;
  • Copiii care experimentează un atașament anxios, înregistrează ulterior performanțe școlare mai scăzute, prezintă probleme de comportament în relația cu cei de aceeași vârstă, dar și cu profesorii;
  • Copiii care experimentează un atașament evitant ulterior sunt mai ostili, mai impulsivi, dependenți de alte persoane, lipsiți de complianță și de abilități sociale, renunță ușor și sunt retrași;
  • O stimă de sine pozitivă și un nivel ridicat al autonomiei/independenței au ca premisă o relație de atașament sigură.

Share

Abonează-te

Alte articole

Efectul placebo în relația terapeutică

Efectul placebo în relația terapeutică

Relația terapeutică încurajează dezvoltarea credințelor pozitive (despre sine și despre ceilalți). Una din variabilele care contribuie semnificativ la atingerea unor […]

Vezi mai mult
Creșterea nivelului de speranță în relația psihoterapeut-copil/ adolescent care suferă de tulburări de atașament presupune:

Creșterea nivelului de speranță în relația psihoterapeut-copil/ adolescent care suferă de tulburări de atașament presupune:

Crearea unor relații apropiate bazate pe încredere Învățarea unor strategii care să faciliteze schimbarea într-un sens pozitiv (controlul furiei și […]

Vezi mai mult
Speranța în psihoterapia copilului. Adolescentului cu tulburare de atașament – Partea întâi

Speranța în psihoterapia copilului. Adolescentului cu tulburare de atașament – Partea întâi

O relație terapeutică pozitivă implică instalarea unui sentiment de speranță în mintea copilului/adolescentului. Indiferent de școala terapeutică, speranța a fost […]

Vezi mai mult