Studiul Minnesota condus de Alan Sroufe, Byron England, Elisabeth Carlson și Andrew Collins a evidențiat faptul că numărul indivizilor cu istoric atașament sigur care au dezvoltat tulburări de sănătate mintală a fost semnificativ mai mic, în comparație cu cel al indivizilor cu istoric de atașament nesigur (anxios/ evitant), și cu mult mai mic în comparație cu indivizii cu istoric de atașament dezorganizat. Mai mult, copiii (6-12 ani) cu un istoric de atașament sigur manifestau semnificativ mai puține probleme comportamentale decât copiii cu istoric de atașament nesigur (anxios/ evitant), atunci când familiile lor experimentau perioade de stres ridicat. Prin urmare, istoricul de atașament sigur reduce impactul stresului, prevenind apariția problemelor de comportament. În plus, dacă copiii au manifestat probleme de comportament în preșcolaritate sau în perioada 6-12 ani, acestea au persistat și în perioadele de dezvoltare ulterioare, iar nivelul de recuperare a putut fi prognozat în funcție de calitatea relațiilor de atașament dezvoltate în primii doi ani de viață.
Aportul istoricului de atașament nesigur (evitant/ anxios) este apreciat ca fiind unul moderat în apariția tulburărilor de sănătate mintală. Nu același lucru se poate spune despre istoricul de atașament dezorganizat, acesta din urmă fiind un predictor puternic al tulburărilor de sănătate mintală. De exemplu, există o corelație semnificativă puternică între atașamentul dezorganizat în perioada 0-2 ani și severitatea simptomelor psihiatrice manifestate la vârsta de 17-18 ani.
