Organizează activități plăcute împreună

Organizează activități plăcute împreună
Îndemn pentru părinți!
Preîntâmpinați tendința de a avea comportamente de izolare, cu stat mult timp în casă, cu accesarea în exces a ecranelor, cu evitarea acelor activități care aveau o funcție de recompensă anterior (de exemplu, ieșitul în oraș cu prietenii, practicarea sportului, mersul la cinema sau la teatru, mersul pe munte etc.).
Scăderea frecvenței activităților cu funcție de recompensă este ceea ce favorizează modul de gândire depresiv. Este important să replanificați activitățile plăcute anterior; cu cât veți face împreună mai des aceste activități cu atât mai rapid va reveni și satisfacția realizării lor. La început, posibil să pară un efort mobilizarea copilului dar cu cât mintea va fi mai prezentă în ceea ce face, cu atât va trăi mai mult satisfacția sau plăcerea asociată cu acea activitate.
Când apare tristețea, oamenii așteaptă să vină motivația pentru a iniția acțiuni. “Motivația “ însă nu apare. Pare că nimic nu va aduce plăcere sau satisfacție încât să merite efortul. Pare prea mult efort pentru rezultate atât de mici. Retragerea din activități și din explorare scade și primirea recompenselor. Acest lucru va menține starea de tristețe și deprimare, neajutorarea și autocritica. Motivația este un rezultat, NU este o cauză.
Extras din Manualul Programului de formare pentru identificarea, intervenția timpurie și referirea copiilor cu risc/ cu tulburări pervazive, adhd, anxietate, depresie sau tulburare de atașament, Modul V Tulburarea depresivă, Proiect Minți deschise

Share

Abonează-te

Alte articole

Efectul placebo în relația terapeutică

Efectul placebo în relația terapeutică

Relația terapeutică încurajează dezvoltarea credințelor pozitive (despre sine și despre ceilalți). Una din variabilele care contribuie semnificativ la atingerea unor […]

Vezi mai mult
Creșterea nivelului de speranță în relația psihoterapeut-copil/ adolescent care suferă de tulburări de atașament presupune:

Creșterea nivelului de speranță în relația psihoterapeut-copil/ adolescent care suferă de tulburări de atașament presupune:

Crearea unor relații apropiate bazate pe încredere Învățarea unor strategii care să faciliteze schimbarea într-un sens pozitiv (controlul furiei și […]

Vezi mai mult
Speranța în psihoterapia copilului. Adolescentului cu tulburare de atașament – Partea întâi

Speranța în psihoterapia copilului. Adolescentului cu tulburare de atașament – Partea întâi

O relație terapeutică pozitivă implică instalarea unui sentiment de speranță în mintea copilului/adolescentului. Indiferent de școala terapeutică, speranța a fost […]

Vezi mai mult