- Presiunea de a rămâne implicat în relația cu adultul. Presiunea adultului de a rămâne în centrul atenției copilului se manifestă prin supraimplicarea în cadrul jocului când nevoia reală a copilului este de a fi independent. Uneori, acest lucru se întâmplă pentru că adultul se simte neimportant sau chiar abandonat dacă copilul se joacă sau acționează singur. Intenția adultului de a menține conexiunea în acest mod este distructivă pentru că pe termen lung copilul va respinge adultul pe motivul că este intruziv.
Presiunea exercitată asupra copilului de a rămâne implicat în cadrul relației conduce la dezvoltarea nevoii adultului de a-l ști pe copil dependent emoțional de el tot timpul. Copilul se poate conforma acestei nevoi a adultului chiar și atunci când îți dorește să fie independent și să exploreze mediul.
Acest gen de presiune conduce la crearea unei legături încărcate din punct de vedere emoțional, dar distantă. Și, totodată, sabotează șansele copilului de a-și dezvolta o autonomie sănătoasă și capacitatea de a avea conexiuni intime.
Sursa: Powell Bert, Glen Cooper, Kent Hoffman, Bob Marvin, The circle of security intervention, Ed. The Guilford Press, 2014
