Presiunea exercitata asupra copilului de către adult și urmările sale – Partea a treia

Presiunea exercitata asupra copilului de către adult și urmările sale – Partea a treia
  • Presiunea de a fi autosuficient. Capacitatea de a te baza doar pe propriile puteri este o abilitate importantă. Însă, este diferit dacă adultul face acest lucru urmând nevoia naturală a copilului sau pentru a-l determina pe copil să nu resimtă nevoia de a-l avea în preajmă. Adultul poate împinge copilul către autosuficiență și în ceea ce privește nevoia construirii unui concept de sine pozitiv (de exemplu când copilului nu i se oferă suficient suport emoțional și nici oportunități pentru a se dezvolta în această direcție), dar și în ceea ce privește nevoia de reglare și confort emoțional (de exemplu când copilul resimte stres emoțional, adultul îl presează să se descurce singur, adică să se regleze emoțional singur). Presiunea adultului în ceea ce privește autosuficiența reglării emoționale poate lua forma neglijării sau rejectării nevoilor copilului (”Nu te voi ajuta, te poți descurca și singur”), sau poate presupune implicarea copilului în anumite sarcini ce-i depășesc capacitățile din momentul respectiv (”Mai devreme sau mai târziu trebuie să înveți și asta”).

Copilul este împins către autosuficiență și când adultul nu mai face față dificultăților zilnice (acasă și/sau muncă), sau când este implicat exclusiv în alte relații (partener, un copil mic etc). Practic, mesajul pe care copilul îl primește în mod indirect este că el întotdeauna trebuie să se descurce singur fără a solicita ajutorul celor din jur, că ceilalți nu vor fi disponibili emoțional când va avea nevoie și că autosuficiența este o virtute indiferent de context.

Din nefericire credința că omul poate fi autosuficient este o mare iluzie. Copilul știe că nu poate fi autosuficient și ca atare atunci când este presat în această direcție se simte inadecvat, mai puțin valoros și mai puțin încrezător în propriile puteri. Mai mult, autosuficiența poate conduce la consecințe dezastruoase în anii adolescenței când există o mare nevoie de a primi sfaturi și ajutor din partea unui adult competent.

Sursa: Powell Bert, Glen Cooper, Kent Hoffman, Bob Marvin, The circle of security intervention, Ed. The Guilford Press, 2014

Share

Abonează-te

Alte articole

Efectul placebo în relația terapeutică

Efectul placebo în relația terapeutică

Relația terapeutică încurajează dezvoltarea credințelor pozitive (despre sine și despre ceilalți). Una din variabilele care contribuie semnificativ la atingerea unor […]

Vezi mai mult
Creșterea nivelului de speranță în relația psihoterapeut-copil/ adolescent care suferă de tulburări de atașament presupune:

Creșterea nivelului de speranță în relația psihoterapeut-copil/ adolescent care suferă de tulburări de atașament presupune:

Crearea unor relații apropiate bazate pe încredere Învățarea unor strategii care să faciliteze schimbarea într-un sens pozitiv (controlul furiei și […]

Vezi mai mult
Speranța în psihoterapia copilului. Adolescentului cu tulburare de atașament – Partea întâi

Speranța în psihoterapia copilului. Adolescentului cu tulburare de atașament – Partea întâi

O relație terapeutică pozitivă implică instalarea unui sentiment de speranță în mintea copilului/adolescentului. Indiferent de școala terapeutică, speranța a fost […]

Vezi mai mult