Studiile de specialitate au identificat si descris o serie de simptome asociate tulburărilor de atașament, prezentate în cele de urmează:
- Simptome cognitive
Lipsa gândirii de tipul cauză-efect este cel mai evident simptom cognitiv întâlnit la copiii ce suferă de tulburări de atașament. Nu au capacitatea de a recunoaște și de a înțelege relația dintre acțiuni și consecințe. Astfel, copilul rareori își asumă responsabilitatea pentru propriile alegeri și acțiuni, preferând să-i învinuiască pe cei din jur. În ceea ce privește stilul cognitiv (modelele interne de funcționare), se percepe pe sine ca neputincios, lipsit de valoare, nedorit și ”rău”. Pe îngrijitori îi percepe ca fiind amenințători, de neîncredere și indisponibili iar lumea ca fiind nesigură și ostilă. Se definește pe sine ca fiind o victimă neajutorată care nu are niciun control asupra mediului, sau invers, ca fiind atotputernic, cu o perspectivă grandioasă în ceea ce privește propria importanță, ca mecanism de apărare în fața sentimentului de neajutorare. Din cauza deteriorării neuronale timpurii (sindromul alcoolic fetal, abuz fizic sever, neglijare emoțională severă etc), pot apărea tulburări de limbaj sau de învățare.
Sursa: Brisch, Karl Heinz, Treating attachment disorders: from theory to therapy, Ed. The Guilford Press, 2012
