Studiile de specialitate au identificat si descris o serie de simptome asociate tulburărilor de atașament, prezentate în cele de urmează:
- Simptome fizice
Corpul copilului cu tulburare de atașament ”depozitează” și exprimă multă furie, frică, tristețe și suferință emoțională. Din punct de vedere corporal sunt rigizi și tensionați cronic. Se apară fizic împotriva apropierii și a contactului. Mușchii pieptului sunt în mod particular rigizi ca o reacție de a suprima anxietatea și frica, ceea ce conduce la o respirație superficială și restricționată. Tensiunea de la nivelul gâtului și a feței blochează impulsul de a plânge. Se distanțează de cei din jur prin mișcări corporale specifice (pas mic în spate, trage umerii către spate etc). Prin faptul că privește în gol și că are expresii faciale minime, poate fi comparat cu un robot. Problemele legate de igiena personală sunt des întâlnite. Se mândrește foarte puțin cu felul în care arată și cu spațiul personal, adesea refuzând să se spele, să-și perieze dinții sau să facă curat în cameră. Este înclinat către accidentări fizice și adesea se rănește. Accidentările minore sunt amplificate și dramatizate astfel încât să capete atenție prin intermediul comportamentelor de manipulare și control. În contrapondere, accidentările grave sunt ascunse pentru a evita sentimentul de vulnerabilitate și răspunsul de ajutor din partea îngrijitorilor. Evită atingerile tactile; rigiditatea corporală este o formă de protecție împotriva contactului uman dar și o reacție somatică la trauma inițială. Din punct de vedere genetic, în istoricul familiei există numeroase probleme cu bază biologică cum ar fi depresie, abuz de substanțe, agresivitate patologică etc..
Sursa: Brisch, Karl Heinz, Treating attachment disorders: from theory to therapy, Ed. The Guilford Press, 2012
