Studiile de specialitate au identificat si descris o serie de simptome asociate tulburărilor de atașament, prezentate în cele de urmează:
- Simptome afective
Principalele emoții pe care copilul cu tulburare de atașament le experimentează sunt stările intense de furie, frică, suferință și rușine. Drept răspuns la pierderile nerezolvate experimentate în trecut, copilul apare ca fiind lipsit de motivație și depresiv. Crizele de furie și reacțiile mânioase sunt des întâlnite. Este instabil emoțional cu schimbări frecvente și impredictibile de stare. Datorită evitării și negării propriile emoții, precum și datorită lipsei de suport din partea adulților în ceea ce privește exprimarea emoțională, copilul nu este capabil să identifice și să-și exprime propriile emoții într-un mod constructiv. Experimentează o rușine intensă în ceea ce privește propriile experiențe nefericite precum și în ceea ce privește manifestările în exterior către ceilalți (solicitarea ajutorului etc).
- Simptome sociale
Noncomplianța cronică se manifestă la nivel interpersonal prin lupte pentru control, sfidarea regulilor și a autorității, și inabilitatea de a tolera limitele impuse din exterior. Astfel, copilul cu tulburare de atașament intră adesea în conflicte cu părinții, îngrijitorii, profesorii, covârstincii etc. Manipularea, controlul și exploatare sunt forme de relaționare des întâlnite, iar abilitatea de a dezvolta relații intime bazate pe încredere, afecțiune și autenticitate este extrem de redusă. Lipsa de încredere în ceilalți (rezultat direct al unor îngrijitori indisponibili și abuzivi în copilărie) este supracompensată prin pseudo-independență și autosuficiență. Se angajează superficial în relații, nediscriminatoriu cu străinii, și nu se implică în relații de lungă durată cu sens. Lipsa contactului vizual atunci când interacțiunea devine intimă emoțional, însă îl menține foarte bine atunci când dorește să controleze și să seducă. Principalele rolurile sociale dezvoltate și asumate sunt cel de victimă (neajutorat, lipsit de putere etc) și/sau cel de agresor (bully, agresor etc) Învinovățirea celor din jur pentru propriile greșeli și neasumarea responsabilității pentru propriile acțiuni și alegeri, îi frustrează pe ceilalți și îi îndepărtează.
Sursa: Brisch, Karl Heinz, Treating attachment disorders: from theory to therapy, Ed. The Guilford Press, 2012
