Simptome asociate tulburărilor de atașament – Partea întâi

Simptome asociate tulburărilor de atașament – Partea întâi

Studiile de specialitate au identificat si descris o serie de simptome asociate tulburărilor de atașament, prezentate în cele de urmează:

  • Simptome comportamentale

Copilul cu tulburări de atașament manifestă o serie de comportamente de externalizare cum ar fi comportamentul antisocial și agresiv. Adesea este autodistructiv (lovituri cu capul, tăiere), manifestă gesturi suicidale precum și alte comportamente de auto-sabotare (expuneri de situații riscante). Distruge proprietatea proprie sau a altor persoane. Este foarte întâlnită impulsivitatea și agresivitatea orientată către alți copii și adulți. Această agresivitatea poate fi exprimată în mod deschis, cum ar fi actul de violență fizică, sau pasiv-agresiv, cu ar fi manipularea sau dominarea. Poate fi întâlnită cruzimea față de animale (adesea acest comportament este unul ascuns), furtul din gospodărie dar și în afara acesteia. Se întâlnește, de asemenea, mințitul patologic în care copilul rămâne ”înșelător” în ciuda tuturor evidențelor care îi dovedesc contrariul. Odată cu afilierea la partea întunecată (rău) a existenței, copilul poate manifesta preocupare pentru foc, sânge, moarte etc. Se poate prezenta într-o lumină pozitivă, manifestând sinceritate și disponibilitate socială, însă aceste comportamente au la bază motive personale. De exemplu, specialiștii adesea pleacă de la supoziția că toate comportamentele de colaborare ale copilului sunt autentice și sincere, când de fapt sunt forme de manipulare și control. Problemele alimentare de genul mâncatului compulsiv și strângerea mâncării în exces, pot reflecta o dificultate de control a impulsului dar și o nevoie de a-și umple golul emoțional din interior. Copilul care a fost abuzat sexual poate manifesta comportament sexual neadecvat, atitudini și preocupări vis-a-vis de victimizarea altor persoane, masturbare excesivă, seducție manipulativă și joc cu tentă sexuală. Dificultățile de somn pot include coșmaruri recurente, pavor nocturn, tipare de somn neobișnuite, somnambulism etc. Comportamente opoziționiste și sfidătoare extreme includ refuzul de a se conforma autorității. Copilul poate manifesta, de asemenea, comportamente sociale intruzive și de manifestare a îndreptățirii, poate adresa întrebări insistente fără sens și vorbit neîncetat.

Sursa: Brisch, Karl Heinz, Treating attachment disorders: from theory to therapy, Ed. The Guilford Press, 2012

Share

Abonează-te

Alte articole

Efectul placebo în relația terapeutică

Efectul placebo în relația terapeutică

Relația terapeutică încurajează dezvoltarea credințelor pozitive (despre sine și despre ceilalți). Una din variabilele care contribuie semnificativ la atingerea unor […]

Vezi mai mult
Creșterea nivelului de speranță în relația psihoterapeut-copil/ adolescent care suferă de tulburări de atașament presupune:

Creșterea nivelului de speranță în relația psihoterapeut-copil/ adolescent care suferă de tulburări de atașament presupune:

Crearea unor relații apropiate bazate pe încredere Învățarea unor strategii care să faciliteze schimbarea într-un sens pozitiv (controlul furiei și […]

Vezi mai mult
Speranța în psihoterapia copilului. Adolescentului cu tulburare de atașament – Partea întâi

Speranța în psihoterapia copilului. Adolescentului cu tulburare de atașament – Partea întâi

O relație terapeutică pozitivă implică instalarea unui sentiment de speranță în mintea copilului/adolescentului. Indiferent de școala terapeutică, speranța a fost […]

Vezi mai mult