Stres-ul în copilărie – Partea a doua

Stres-ul în copilărie – Partea a doua

În copilărie, experiențele care cauzează stres toxic sunt cele care implică abuz fizic și/sau emoțional, neglijență, acte de violență, consum de substanțe, fără însă a se limita la acestea. Acestea sunt, de regulă, experiențe care persistă în timp, sunt frecvente și au un impact puternic asupra copilului sau adolescentului. De asemenea, sunt evenimente care pot avea loc în casă, în mediul familial sau în afara căminului și a familiei, în comunitățile din care copilul sau adolescentul face parte. În cazul în care stres-ul este provocat de factori externi, sunt întâlnite frecvent situații în care minorul locuiește în cartiere rău famate, nesigure, fie este fără adăpost, fie este supus bullying-ului, discriminării de rasă/ etnie, provine dintr-o familie fără posibilități materiale și altele asemenea.

Stres-ul toxic asociat cu experiențele mai sus menționate poate cauza probleme de sănătate mintală, fizică, are efecte în plan educațional, social. Pe parcursul vieții, experiențele cauzatoare de stres toxic sunt apreciate ca fiind factori importanți de influență pentru boli de inimă, diabet, depresie, obezitate, abuz de substanțe, fumat, rezultate academice slabe, performanțe profesionale slabe.

Expunerea minorului la acte de violență în familie poate reprezenta, de asemenea, un risc pentru sănătatea mintală a acestuia. Trauma asupra copilului poate fi și rezultatul unor conflicte armate, care distrug familii și comunități, cauzează pierderi umane, fac imposibile intervențiile medicale ș.a..

Adolescența aduce cu sine expunerea la noi tipuri de traume, între care căsătoria între minori, violența interpersonală.

Share

Abonează-te

Alte articole

Efectul placebo în relația terapeutică

Efectul placebo în relația terapeutică

Relația terapeutică încurajează dezvoltarea credințelor pozitive (despre sine și despre ceilalți). Una din variabilele care contribuie semnificativ la atingerea unor […]

Vezi mai mult
Creșterea nivelului de speranță în relația psihoterapeut-copil/ adolescent care suferă de tulburări de atașament presupune:

Creșterea nivelului de speranță în relația psihoterapeut-copil/ adolescent care suferă de tulburări de atașament presupune:

Crearea unor relații apropiate bazate pe încredere Învățarea unor strategii care să faciliteze schimbarea într-un sens pozitiv (controlul furiei și […]

Vezi mai mult
Speranța în psihoterapia copilului. Adolescentului cu tulburare de atașament – Partea întâi

Speranța în psihoterapia copilului. Adolescentului cu tulburare de atașament – Partea întâi

O relație terapeutică pozitivă implică instalarea unui sentiment de speranță în mintea copilului/adolescentului. Indiferent de școala terapeutică, speranța a fost […]

Vezi mai mult