Stres-ul în copilărie – Partea întâi

Stres-ul în copilărie – Partea întâi

Stresul se manifestă în diverse grade – încă din pântecul mamei, pe parcursul copilăriei și în adolescență. În mică măsură, stresul este benefic pentru asigurarea unei dezvoltări optime a creierului și a sănătății mintale. În doze mari însă, stres-ul devine toxic.

Au fost identificate trei niveluri de stres – cel pozitiv, cel tolerabil și cel toxic. Stres-ul pozitiv este moderat, are o durată de manifestare scurtă și face parte din cotidian. Se activează, spre exemplu, când copilul face cunoștință cu un nou îngrijitor. Stresul tolerabil este mai intens, de scurtă durată și permite creierului să-și revină.

Stres-ul determină creșteri ale pulsului și tensiunii arteriale, precum și secreția unor hormoni, între care și cortisolul. În cazul stres-ului pozitiv și al celui tolerabil, efectul asupra creierului copilului/ adolescentului este moderat de către îngrijitor, acesta din urmă acordând atenție, grijă și consolând copilul. Adulții responsabili de îngrijirea copilului ar trebui să fie în măsură să asigure un mediu sigur, în ciuda amenințărilor externe și să îl poată sprijini pe micuț în a-și reveni dup- o experiență dificilă, cauzatoare de stres.

Stres-ul toxic are un impact negativ semnificativ, care poate afecta iremediabil copilul/  adolescentul. Acest tip de stres este descris ca fiind o activare puternică, frecventă sau prelungită a sistemelor de management al stres-ului unei persoane. În copilărie, stres-ul toxic se manifestă în absența unei persoane dragi cu rol de protector, care poate asigura siguranță și confort copilului. Atât înainte de naștere, cât și ulterior, în perioade critice de dezvoltare, manifestarea stres-ului toxic poate conduce la afectarea dezvoltării cerebrale. Astfel, cercetările în domeniu au relevat că poate limita conexiunile neuronale din regiuni ale creierului cu rol în procesele de memorie, învățare, luarea deciziilor, reglare comportamentală, controlul impulsurilor. De asemenea, stres-ul toxic poate determina realizarea de conexiuni în exces în regiunile cerebrale cu rol în producerea de răspunsuri precum frică, anxietate, control al impulsurilor. Manifestările evidente sunt reprezentate de reacții disproporționate, incapacitatea de a interpreta corect amenințările. Stres-ul toxic poate diminua eliberarea și reglarea cantității de cortisol, cu posibile efecte de durata în planul memoriei și al funcțiilor privind dispoziția.

În perioada sarcinii, stres-ul experimentat de mamă poate influența răspunsurile viitoare la stres ale copilului.

Share

Abonează-te

Alte articole

Efectul placebo în relația terapeutică

Efectul placebo în relația terapeutică

Relația terapeutică încurajează dezvoltarea credințelor pozitive (despre sine și despre ceilalți). Una din variabilele care contribuie semnificativ la atingerea unor […]

Vezi mai mult
Creșterea nivelului de speranță în relația psihoterapeut-copil/ adolescent care suferă de tulburări de atașament presupune:

Creșterea nivelului de speranță în relația psihoterapeut-copil/ adolescent care suferă de tulburări de atașament presupune:

Crearea unor relații apropiate bazate pe încredere Învățarea unor strategii care să faciliteze schimbarea într-un sens pozitiv (controlul furiei și […]

Vezi mai mult
Speranța în psihoterapia copilului. Adolescentului cu tulburare de atașament – Partea întâi

Speranța în psihoterapia copilului. Adolescentului cu tulburare de atașament – Partea întâi

O relație terapeutică pozitivă implică instalarea unui sentiment de speranță în mintea copilului/adolescentului. Indiferent de școala terapeutică, speranța a fost […]

Vezi mai mult