- Anxietatea de separare: teama marcată, care nu este justificată de etapa de dezvoltare în care se află copilul, legată de separarea de figura principală de atașament (părinții). Copilul evită despărțirea, manifestă multiple simptome somatice (grețuri, vărsături, dureri abdominale, diaree), coșmaruri pe tema separării, refuzul de a pleca de acasă. Această tulburare are o durată de minimum 4 săptămâni și afectează semnificativ funcționarea copilului.
- Mutismul electiv presupune incapacitatea copilului sau adolescentului de a vorbi în anumite situații sociale în care este de așteptat să vorbească (de exemplu, la școală) sau cu anumite persoane (vorbește doar cu familia).
- Fobia specifică se referă la teama intensă ca răspuns la un obiect sau la o situație specifică, însoțită de evitarea obiectului respectiv. Este o tulburare semnificativă, persistentă, cu o durată de minim 6 luni și afectează semnificativ funcționarea copilului.
- Fobia socială/ anxietatea socială: teamă/ anxietate intensă și persistentă legată de situații sociale sau care presupun performanță precum: interacțiunea socială (susținerea unei conversații), a fi observat (a mânca sau a bea în public), susținerea unui discurs. La copii, simptomele pot să apară atât în timpul interacțiunii cu adulții cât și cu ceilalți copii. Persoana cu anxietate socială consideră că va fi evaluată negativ și va evita situația socială respective. Intensitatea anxietății este mult mai mare decât ar presupune situația respectivă și interferează semnificativ cu funcționarea copilului.
- Tulburarea de stress posttraumatic: este definită prin prezența a numeroase simptome (frică intensă, rememorări, neliniște, nivel crescut de activare, coșmaruri) apărute după experimentarea unui eveniment care i-a pus copilului în pericol viata (sau a asitat la un eveniment înfricoșător care a pus în pericol viata altcuiva), concomitent cu evitarea unor situații sau a unor stimuli asociați cu trauma.
(Florina Rad, expert formator în cadrul proiectului Minți deschise)
