(ADHD) este o tulburare neurobiologică estimată a afecta până la 11% din copii (Faraone și colab., 2003) și 5% dintre adulți (Polanczyk și colab.,2014).
ADHD se asociază frecvent cu:
• alte tulburări psihiatrice (Biederman și colab.,2006),
• deficiențe academice (Barkley și colab., 1991),
• accidente și înjurii (Chen și colab., 2017) și
• accidente auto (Thompson și colab., 2007), etc.
Studiul de față, bazat pe analiza a 40 de articole referitoare la utilitatea medicației în ADHD și impactul medicației asupra manifestărlor ADHD dar și a tulburărilor de dispoziție (depresie și
tulburare bipolară), tulburărilor de consum de substanțe (SUD), criminalitate și sinucidere, leziuni cerebrale traumatice, accidente, rezultate academice, etc.
Simptomele ADHD reprezintă doar unul dintre mulți factori care contribuie la dificultăți academice la persoanele cu ADHD, inclusiv abilități cognitive, disfuncționalitate executivă, dizabilități de învățare și clasă socială (Erikson, 2016; Miller și Hinshaw, 2010; Rohde și Thompson, 2007; Hampton și Mason,2003)
Rezultatele utilizării medicației:
1. Terapia stimulantă timpurie reduce riscul ulterior de a dezvolta tulburări de conduită atât
la băieți, cât și la fete. (Biederman și colab., 2019).
2. Reducere a riscului de criminalitate și comportamente delicvente asociate ADHD prin administrare de tratament stimulant (Lichtenstein și colab., 2012)
3. În majoritatea studiilor incluse, medicamentele s-au dovedit a fi eficiente în creșterea randamentului academic (Biederman și colab., 2009, 2019) deși câteva studii au raportat rezultate educaționale sau efecte neutre.
4. Risc scăzut de a suferi accidente și leziuni sub tratament adecvat și implicit scăderea costurilor
asociate aestora.
DR. CARMEN TRUȚESCU
MEDIC PRIMAR PSIHIATRIE PEDIATRICA
