Comparativ cu tinerii neafectați, persoanele cu ADHD sunt mai predispuse să experimenteze consumul de substanțe psihoactive la vârste mai mici și să dezvolte probleme legate de acesta. Estimările de prevalență pe durata vieții a tulburărilor de consum de substanțe în ADHD variază de la 20% la 25% pentru adolescenți și de la 45% -55% pentru adulți. Cele mai utilizate substanțe psihoactive sunt nicotina, alcoolul și canabisul, ponderea acestora fiind evident influențată de tiparele sociale.
Numeroase studii privind ADHD-ul au evaluat riscul tratamentului psihotrop de a crește consumul de substanțe și vulnerabilitatea pentru dependențe ulterioare, majoritatea concluzionând că un risc mai important pentru tulburările severe ale consumului de substanțe este, în general, asociat cu un istoric de tulburare de conduită mai mult decât cu ADHD. S-a discutat de asemenea, despre riscul asociat cu facilitarea accesului altor persoane decât pacienții cu ADHD la substanțele stimulante prescrise. În acest context, a apărut un consens ca, în cazul pacienților cu ADHD care primesc medicație specifică, medicii să evalueze foarte atent simptomele țintă specifice, răspunsurile la tratament și dozele și cantitățile de medicamente furnizate împreună cu fiecare rețetă, tocmai pentru a evita îngrijorările cu privire la potențialul abuz și trafic al acestora către persoane fără ADHD.
De asemenea, o atenție specială, se acordă asocierii medicației stimulante cu alte medicamente psihoactive sau cu consumul ocazional recreativ de alcool sau canabis. Medicamentele ADHD nestimulante sunt alternative acceptabile dacă furnizorul constată că există un risc prea mare la administrarea medicației stimulante.
