Deși, de multe ori, ADHD-ul este asociat cu un comportament impulsiv și hiperactiv, în care persoanele afectate se grăbesc să vorbească sau să acționeze, în realitate dificultățile de a începe sarcinile sunt frecvent raportate în această afecțiune. Deși pot fi impulsivi în unele domenii de activitate, cei cu acest sindrom se plâng adesea că amânarea este o problemă majoră, mai ales atunci când se confruntă cu sarcini care nu sunt intrinsec interesante. Adesea, persoanele cu ADHD nu sunt capabile să se motiveze suficient pentru a începe lucrul și continuă să amâne intrarea în sarcină până când aceasta devine o urgență și resimt presiunea imediată a unui termen final. Ei sunt conștienți că trebuie îndeplinită sarcina specifică, doresc și intenționează să o facă, dar nu pot să înceapă acțiunile necesare. Adesea, este vorba despre sarcini de rutină precum temele sau proiectele academice, sarcini legate de activități extracurriculare dar și unele cu importanță esențială, mai puțin comune, cum ar fi pregătirea pentru un examen important sau finalizarea unei teze pentru licență.
În egală măsură, mulți adolescenși și adulți cu ADHD raportează o mare dificultate în a stabili o ordine a priorităților, nereușind să respecte diferite termene limită în îndeplinirea temelor pentru acasă, predarea proiectelor sau să realizeze un bun management al timpului alocat întâlnirilor, ceea de aduce cu sine frecvente întârzieri și lipsa punctualității. O tendință similară este aceea de a ignora limitările, vizibilă adesea în listele „to do” ale unor persoane cu ADHD. Deși pot fi foarte inteligenți, mulți par a avea o capacitate limitată de a aproximare a volumului de sarcini pe care le pot îndeplini într-o singură zi sau pe parcursul unei săptămâni. Mulți creează liste cu treizeci sau mai multe sarcini într-o singură zi, dintre care unele sunt consumatoare de timp și pe care nimeni nu le-ar putea realiza nici într-o lună. Se pare că au o mare dificultate în a aproxima cât va dura o sarcină, în prioritizare, amânând unele pentru o altă zi, sau pur și simplu recunoscând că unele din ele momentan nu sunt realizabile.
Motivația pentru începerea lucrului este raportată ca fiind extrem de scăzută, desi la nivel rational aceștia sunt conștienți de necesitatea îndeplinirii acelor sarcini. Această dificultate de activare în sarcini de lucru este adesea îmbunătățită atunci când persoana cu ADHD este tratată medicamentos cu succes.
