Mary Main a continuat cercetările lui John Bowlby, utilizând interviu semistructurat numit
Interviul de Atașament al Adultului (IAA), în care le cerea părinților din cadrul studiului să-și amintească și să reflecteze asupra istoricului relațiilor lor cu propriii părinți. Astfel, a evidențiat două corelații puternice: prima între comportamentul copilului în situația străină (absența părintelui/ aparținătorului) cu figura de atașament semnificativă la 12 luni și structura lumii interne a acelui copil la vârsta de 6 ani; a doua între comportamentul copilului în situația străină și starea mentală cu privire la atașament a părintelui – o corelație intergenerațională.
Studiul asfel realizat a permis, între altele, conturarea unor tipare de comunicare a copiilor, cu ei înșiși.
Încrezători în responsivitatea adultului, copiii siguri își pot permite să se racordeze la propriile sentimente și nevoi legate de atașament, ei pot fi conștienți de ele și le pot exprima.
Copiii evitanți, deoarece anticipează respingerea și furia mamei/tatălui ca răspuns la exprimarea sentimentelor și nevoilor legate de atașament, nu își pot permite să fie conștienți și de aici rezultă strategia evitantă de a inhiba sau de a minimiza aceste experiențe interne.
Copiii ambivalenți, ca răspuns la disponibilitatea imprevizibilă a mamei/tatălui dezvoltă o strategie de amplificare sau maximizare atât a conștientizării, cât și a exprimării sentimentelor și nevoilor legate de atașament pentru a asigura continuarea îngrijirii.
Copilul evitant nu își uită efectiv mama ci în mod activ el o ignoră și o dojenește, limitându-și atenția doar la jucării, ca și cum ar vrea să-și distragă atenția de la anxietatea provocată de situația străină și de la stresul cauzat de faptul că știe că nu va primi de la mamă atenția și confortul pe care și le dorește. Astfel își activează exagerat sistemul explorator pentru a inhiba sistemul de atașament care nu a avut niciun rezultat concret.
În mod asemănător, copilul ambivalent nu este doar preocupat de mamă, ci el caută în mod activ contactul cu aceasta, își limitează strict atenția la ceea ce presupune monitorizarea ei, ignorând complet jucăriile și pare să scaneze mediul interpersonal, fiind extrem de vigilent la cele mai mici semne de amenințare care i-ar putea produce disconfort. Se poate spune că își activează exagerat sistemul de atașament pentru a capta atenția imprevizibilă a mamei și pentru a inhiba explorarea autonomă.
